Festivalul National de Teatru Scolar „Niste Tarani”

Cum apreciați acest festival?
          Suntem interesați în a căuta și a face tot ceea ce este mai bun pentru acest eveniment, așadar vom menține mereu această înregistrare dedicată comentariilor dumneavoastră. În cuprinsul acestora vă puteți semna, prin adăugarea datelor de contact, dacă veți considera de cuviință.

9. Promovare

Ținând cont de posibilitățile financiare actuale și dezideratul menținerii caracterului național al acestui festival ne-am folosit de adresele de e-mail - disponibile pe website-urile inspectoratelor școlare județene - ale unităților școlare din 11 județe pentru promovarea ediției a X-a jubiliară. Astfel, am anunțat prin e-mail despre începerea înscrierilor un număr de aproximativ 1000 unități școlare.

8. De nepreţuit.

7. Trofeul MARELE PREMIU „NIȘTE ȚĂRANI” a fost acordat maestrului Dinu Săranu

6. „Teatrul de la țară”

„Teatrul de la țară” a fost un proiect înscris în sesiunea de toamnă 2013 a competiției „Idei din Țara lui Andrei”, program național susținut de Petrom. Cu un număr de 356 voturi din partea publicului și decât 15 puncte din partea juriului, proiectul nu a avut succes. Mobilizarea Liceului Tehnologic Văleni și perioada dedicată voturilor a fost totuși ceva de care ne vom aduce mereu aminte.

5. În realizarea trofeului MARELE PREMIU „NIȘTE ȚĂRANI”


 

4. Centrul de Documentare și Informare „Dinu Săraru”

          Convinşi că, prin tot ceea ce faceţi pentru Ideea de Românism, veţi avea mult mai mult decât o CLIPA de eternitate, vă urăm, Excelenţă, un sincer LA MULŢI ANI! și inaugurăm împreună, astăzi - 27 martie 2012, Centrul de Documentare și Informare „Dinu Săraru”, în semn de recunoștință a comunității locale din Vălenii de Olt față de marele om de cultură, Dinu Săraru.

 

3. Rânduri alese, din partea maestrului Dinu Săraru

          Mai multe despre acest festival și propria-i poveste sunteți invitați să aflați prin parcurgerea acestor rânduri alese. O corespondență dragă doamnei profesoare Maria Fifoiu, din partea maestrului Dinu Săraru:

scrisoareDinuSararu1

scrisoareDinuSararu2

scrisoareDinuSararu3
2. „Sărbătoarea lubeniței” (6 august)

          Pe când soarele se afla încă pe bolta cristalină a cerului, am plecat cu toții la sărbătoare în comuna Văleni. Drumul nefiind lung, totuși, abia am reușit să ne stăpânim nerăbdarea pe drumul dintre Mandra și centrul localitații. Momentul a sosit! Am coborât din mașină și nu mare ne-a fost mirarea când o puzderie de copii, tineri și bătrâni, au umplut străzile, având în gând „Sărbătoarea lubeniței” și tiribombele.
           Festivalul fiind amplasat într-o vale, în timp ce coboram, de-o parte și de alta stăteau pe mese spre vânzare: turtă dulce sub cele mai interesante și trăsnite forme, alvițe multicolore, susane, bineînțeles iubitele lubenițe, mititei și multe alte bunătăți și delicatese. Muzică, voie bună, desfătare și distracție, sunt doar câteva cuvinte care îmbracă perfect atmosfera din bâlci. La cele două tiribombe care erau pline mereu, la construcțiile gonflabile care nu se lăsau mai prejos și la o mică scenă amenajată, unde se cânta, se dansa în stil tradițional românesc și se organiza prea așteptatul concurs de lubenițe, de la cea mai grea, până la cea mai „minusculă” și ușoară, un mușuroi de oameni priveau uluiți.
           Deși luna se pregătea să-și înceapă dansul, oltenii și teleormănenii veneau să asiste la veselie și distracție. Când am ajuns acasă am mâncat împreună cu câțiva din cei dragi lubeniță, apoi, osteniți fiind, am căzut într-un somn dulce, în mintea noatră însă continuând „Sărbătoarea lubeniței”...
Mihaela Iulia Ina DINU (11 ani, clasa a V-a, Școala nr. 27 „Principesa Ileana”, București)

 

1. „Amici”

          Odinioră, cu inima tremurândă de copil, trăiam emoțiile primelor repetiții. „Amici”, de I.L.Caragiale. O masă în fața clasei și rânduri răvășite în mintea celor doi mici actori din rolurile principale. Greșim, greșim din nou. Tensiunea avea însă să crească cu adevărat pe măsură ce piesa se apropia de final. Trebuia să-mi pălmuiesc amicul. Da! trebuia să-l pălmuiesc. Mai mult l-am mângâiat și doamna învățătoare mă poftește la încă o încercare. Astfel, finalul piesei avea să fie aproape cel mai des rejucat.
          Cu părinții în curtea școlii, la serbarea de sfârșit de an, inima-mi tresărea într-un exces de energie. Mă copleșea. Ușor, ușor, piesa părea că are un succes nebun. Acum, emoțiile cele mai mari veneau din tabăra cealaltă, a părinților. Iaca așa, am uitat de grija finalului, și i-am dat două palme amicului meu că greu ne-a fost apoi a ne juca o bună bucată de vreme.


*anul 1994, școala generală cu clasele I-VIII, sat Mandra, comuna Văleni, județul Olt*

          Mai presus dedicației pedagogice, comportamentul dascălilor mei a fost și rămâne exemplar. Doamnă învățătoare Florența Manda, doamnă învățătoare Ecaterina Dabu (in memoriam), doamnă profesoară Elisabeta Pițigoi, domnule învățător Alexandru Fifoiu, doamnă profesoară Maria Fifoiu, domnule profesor Dumitru Naon (in memoriam) și doamnă profesoară Liliana Florescu, vă MULȚUMESC!
Marian Ilie RAICU